Va aflati aici: Prima pagina > Cărţi publicate > Mitropolitul Andrei Şaguna în documentele din Şcheii Braşovului

Imagine mare

Mitropolitul Andrei Şaguna în documentele din Şcheii Braşovului

         
,,Atât de greu şi de anevoie de scos la lumină se pare a fi adevărul pentru istorie, fiindcă cei care au venit mai la urmă, au înaintea lor timpul, care întunecă cunoaşterea faptelor, iar istoria faptelor şi vieţilor contemporane strică şi falsifică adevărul, când, prin invidie şi ură, când prin dorinţa de a plăcea şi linguşi...”[1]
            Aşa motivează Ioan Lupaş în prefaţa monumntalei sale cărţi dedicate marelui Ierarh Andrei baron de Şaguna[2], considerând că ,,pentru toţi românii de bine, acest nume (al lui Şaguna) va trebui să răsune cât mai des şi mai înteţit, ca o trâmbiţă de chemare la muncă nepregetată, la luptă conşientă şi neşovăitoare, la îndeplinirea bărbătească, fără zăbavă a datoriilor faţă de lege şi neam”. Vorbind parcă pentru noi cei de azi, acelaşi exeget ne asigură că ,,această cunoaştere poate, nu numai să deschidă izvor de întărire şi îmbărbătare pentru tinerimea noastră, cu mintea înpăingenită de prejudecăţile regretabile şi tendenţioase ale unei educaţii străine, ci va fi chemată în acelaşi timp să arate pentru toate sufletele, slăbite şi chinuite de îndoială        ”.
            Respectăm şi noi cuvintele şi poveţele apostolului Pavel, care cu aproape două milenii în urmă ne poruncea:,,Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu...să le urmaţi credinţa” şi încercăm prin volumele de faţă să restituim cunoaşterii documente ocultate în împrejurări tragice bine conservate de istorie. Pe vremea în care se aşezau pe foc cărţi şi documente, portrete şi tablouri ale slujitorilor biseiceşti (până în anul 1965), aceste documente se ţineau ascunse în podul bisericii Sf. Nicolae din Şcheii Braşovului şi apoi când vremurile tulburi au trcut au început să fie coborâte în arhiva bisericii şi chiar cercetate sau catalogate. Aceasta a fost soarta documentelor marelui ierarh transilvănean, Andrei Şaguna şi simţim datoria publicării lor tocmai pentru a dovedi cu autenticitate valoarea acestui mareierarh-cărturar, văzută prin prisma documentelor din Şcheii Braşovului, păstrate în fondul documentar al Muzeului Bisericii Sf. Nicolae, alături de alte 30.000 documente catalogate (între timp) şi alte numeroase documente (44 m.liniari) necatalogate şi care îşi aşteaptă în continuare recepţionarea lor pentru a fi puse în lumina cunoaşterii. Suntem conştienţi că în fondul de documente necatalogate se află şi alte documente care pot să completeze ulteior prezentele volume.
Evenimentele mari care au marcat a doua jumătate a veacului al XIX-lea şi în care Şaguna s-a implicat cu responsabilitate, sunt destul de bine cunoscute graţie valoroaselor lucrări semnate de Nicolae Popea[3], Ioan Lupaş[4], Gh. Tulbure[5], Keith Hitchins[6], ca să amintm doar câţiva dintre exegeţii operei şaguniene.
            Apreciem însă că documentele, pe care le aşezăm în prezentele volume ne oferă imaginea unui ierarh implicat în viaţa socială, în mijlocul preoţimei slujitoare, a enoriaşilor săi, reuşind să corecteze juridic şi părinteşte problemele cu care aceştia se confruntă. Este motivul pentru care alături de documentele semnte de Andrei Şaguna am adăugat documentele care fac referinţă la marele ierarh, tocmai pentru a vedea în cronologia lor contextul şi să înţelegem cu obectivitate activitatea acestui ierarh.  
            A existat o primă intenţie de publicare a acestor documente referitoare la ierarhul ardelean Andei Şaguna din partea I.P.S Sale dr. Antonie Plămădeală, dar vitregia sfârşitului prematur nu a putut favoriza şi materializa această intenţie. Ne facem o datorie de onoare, expunându-ne migăloasei munci de editare a acestor documente, conştienţi că prin valoarea lor vin să pună în lumină personalitatea istorică a ierarhului Şaguna, convinşi şi noi de obiectivitatea afirmaţiilor vicarului Nicolae Popea care ţinea să precizeze că ,,istoria Mitropolitului Andrei Şaguna este aproape istoria poporului român însuşi într-un pătrariu de secol”[7].
            Am aşezat documentele cronologic, tocmai pentru a se putea constata prezenţa permanentă a acestui ierarh în viaţa obştească a enoriaşilor săi şi nu am defalcat documentele pe teme (cum ar fi ,,aspecte bisericeaşti” ,,aspecte şcolare”,,aspecte obşteşti”) tocmai pentru că unele documente includ mai multe aspecte şi am fi sărăcit contextul.
            Ne-am folosit în comentariile noastre asupra documentelor de bogata bibliografie existentă pentru această peroadă, pe care am menţionat-o şi de real folos ne-a fost manuscrisul volumul III dăruit bisericii Sf. Nicolae de familia profesorului Candid Muşlea, cât şi de documentele din fondul documentar ,,Candid Muşlea” organizat în arhiva muzeului chiar de autor în anul 1965.
            Chiar dacă o parte din documentele din aceste volume se regăsesc în alte publicaţii de epocă (în speţă circularele), am considerat că nu le putem omite, ştiută fiind raritatea acestora şi dificulatea cititorului de azi de a intra în posesia lor prin cărţile de mult epuizate din unele biblioteci.
 
Notă asupra ediţiei
            În transcrierea documentelor am respectat întocmai limbajul autorului, cu paricularităţile sintactice, morfologice şi fonetice ale timpului, dar redactate în ortografia actuală. Constatăm cu uşurinţă o limbă românească destul de corectă şi viguroasă, cu un pronunţat colorit arhaic, generat de cunoaşterea cărţilor bisericeşti. După cum remarca Gh. Tulbure[8] ,,stilul pastoralelor lui Şaguna este un gen de stil eclesiastic, care s-ar putea numi pastoral. Este limbajul părintesc, simplu şi curat, sincer şi călduros al părintelui, care-şi îndreaptă cuvântul de povaţă, de mustrare, de bucurie şi de întristare către fii săi”. Deşi Şaguna trăia pe vremea utopiei mişcării filologice, cu accente latinizante, sub influenţa căreia stătea întreaga intelectualitate ardeleană, urmele acestui curent literar abia se găsesc în scrierile sale. Fără să fie un maestru al stilului – ţinea să precizeze Gh. Tulbure, la care subscriem – Şaguna avea totuşi un simţ al limbii, care, ajutat de cărţile bisericeşti, l-a scutit de influenţa neologismelor şi a latinismelor, faţă de care prefera expresiile neaoşe din limba poporului, cu miresma ei de cazanie, făurindu-şi un stil al său personal, amestec fericit al graiului bisericesc cu cel poporal.   
Constatăm că textele în grafie chirilică sunt mult mai bine redate fonetic şi chiar literar, în timp ce documentele în grafie latină dovedesc încă o evidentă căutare, specifică perioadei de tranziţie de la un alfabet la altul, ba chiar un tribut datorat limbilor tangente: germana şi maghiara. Diferenţele de exprimare de la un document la altul le putem atribui scriptorului, căci multe din scrisori se dovedesc a fi transcrise de omul de cancelarie, de cel care făcea serviciul de secretariat. Mult mai atent este textul transmis prin circulare, în marea lor majoritate fiind tipărite în tipografia diecezană.
 La început, în lipsa unei tipografii şi-a tipărit circularele cu siguranţă în tipografia privilegiată a lui Klosius de la Sibiu, fără a preciza în cuirculară acest adevăr, altele în ,,crăiasca tipogafie a universităţii din Buda”. Din 27 august 1850, când întemeiază tipografia dieceană de la Sibiu, toate circularele le tipăreşte în regie proprie, în grafie chirilică şi abia după 1862 apar şi cu grafie latină.
Respectând principiul redactării cronologice a textelor, nu am diferenţait circuarele de scrisorile particulare, redând în antetul fiecărui document, rezumatul conţinutului şi o sumară descriere a acestuia pentru a înlesni cititorului posibilitatea aflării unui subiect căutat.
Aceste cărţi pot fi achiziţionate de la muzeul Primei Şcoli Româneşti, contra sumei de 50 lei fiecare volum.


[1] Plutarh ,Viaţa lui Pericle,traducere N. Bănescu, Bucureşti, 1907, p.37-38.
[2]Ion Lupaş, Mitropoltul Andreiu baron de Şaguna – Scriere comemorativă, Sibiiu, Editura Consistoriului Mitropolitan, 1909, p.9.
[3] Nicolau Popea ,Arhiepiscopul şi Mitropolitul Andreiu baron de Şaguna, Sibiu, 1879. Acelaşi ,Memorialul Arhiepiscopului şi ;itropolitului Andreiu baron de Şaguna sau luptele naţionale politice ale românilor:1846-1873, Sibiu, 1889: Acelaşi ,Arhiepiscopul şi Mitropolitul Andreiu baron de Şaguna, Sibiu, 1879.
[4] Mitropolitul Andreiu baron de Şaguna – scriere comemorativă la serbarea centenară a naşterii lui, Sibiu, 1909.
[5] Gh. Tulbure,Mitropolitul Şaguna -Opera literară, Scieri pastorale, Circulare şolare,Diverse, Sibiu, 1938.
[6] Keith Hitchins,Conştiinţa naţională şi acţiune politică la românii din Transilvania, 1700-1868, Dacia, Cluj-Napoca, 1987.
[7] Nicolau Popea ,Arhiepiscopul şi Mitropolitul op.cit., p.6.
[8] Gh. Tulbur,,Mitropolitul Şaguna op.cit. p. 73.